Istoric

Orasul Curtea de Arges din zilele noastre  nu este cel mai vechi din tara, dar se numara printre acelea in care populatia autohtona este atestata de cateva milenii. O dovada sigura o constitue urmele materiale descoperite in sapaturile arheologice de data relativ recenta efectuate pe teritoriul orasului, in valea Tirgului, la Radovanu, precum si in imprejurimi ( la Poienari, Valea Danului, Vilsanesti, Zigoneni, Baiculesti, Tutana, Retevoiesti).Aceste descoperiri atesta viata umana inca din paleolitic si neolitic, asadar cu mii si zeci de mii de ani in urma.

In secolul al XIII-lea (1247), Curtea de Arges a fost resedinta de scaun a voievodului Seneslau, al carui fiu Basarab, a unit sub sceptrul sau toate cnezatelor si voievodatele dintre Carpati si Dunare intr-o singura tara, Tara Romaneasca.

In vara si in toamna  anului 1330 s-a desfasurat in aceste locuri razboiul dintre Basarab I Intemeietorul si Carol Robert, regele Ungariei., razboi in care orasul Arges capitala Tarii Romanesti, devenise simbolul rezistentei populare impotriva cotropirii vrasmase, simbolul luptei pentru independenta tanarului stat romanesc. Ostile lui Basarab I  Intemeietorul au zdrobit pe cele maghiare in defileul Carpatilor, la locul ramas in  istorie sub numele de Posada.

Intre anii 1352-1364 a domnit Nicolae Alexandru fiul lui Basarab I, care a consolidat pozitiile interne si internationale ale tarii si a infiintat la Arges prima mitropolie a tarii (1359).Tot prin stradania lui s-a terminat constructia bisericii Sf. Nicolae domnesc care va deveni prima necropola a domnilor ramani dintre Carpati si Dunare.

In continuare a domnit intre anii 1364-1377 Vladislav I (Vlaicu). A fost  unul dintre primii domni munteni care au sprijinit intensificarea legaturilor comerciale dintre Tara Romaneasca si orasele din Transilvania, a infiintat la Arges prima monetarie a tarii. Pe vremea lui a fost creata prima scoala locala, la care invatau  fii orasenilor. De la Vladislav I, al carui mormant se pastreaza de cateva secole in biserica Sf. Nicolae domnesc, ne-a ramas cel mai vechi document intern, scris la Arges la 25 noiembrie 1369.

A urmat la domnie Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) si Mircea cel Batran (1386-1418) iar orasul a devenit in secolul al XIV-lea prima capitala a Tarii Romanesti, a statului cuprins intre Carpati, Dunare si Marea Neagra.

Daca in secolul al XIV-lea Argesul ca asezare urbana era considerat principalul centru politic, economic si cultural al Tarii Romanesti, pe teritoriul caruia curtea domneasca, prin fastul si stralucirea ei, atinsese un nivel european, pe timpul domniei lui Mircea cel Batran orasul avea sa atinga culmile cele mai inalte, devenind un factor hotarator in relatiile internationale din sud-estul Europei. La curtea domneasca din Arges au venit la acea vreme solii din Ungaria, Polonia, Transilvania si din Imperiul otoman pentru a incheia fie tratate de alianta, fie conventii comerciale. Aici a alcatuit Mircea cel Batran planul companiei contra otomanilor pe care-i va zdrobi la Rovine(1394).

Pilda lui Mircea cel Batran avea sa fie urmata rand pe rand de Dan al II-lea, numit si  Dan cel Viteaz, apoi de Alexandru Aldea, de Vlad Dracul si de fiul sau Vlad Tepes, prin continuarea luptei impotriva amenintarilor otomane pe de o parte, iar pe de alta prin sporirea institutiilor culturale ale orasului si consolidarea privilegiilor localnicilor ca oameni liberi aflati sub protectia domniei.

Din 1418 pana in 1431 capitala Tarii Romanesti a fost cand la Arges, cand la Tirgoviste, Argesul ramanind adesea numai o resedinta temporara si ocazionala a domniei.

In primul deceniu  al secolului al XVI-lea, aceasta noua destinatie data orasului a determinat insasi schimbarea numelui asezarii in Curtea de Arges.

In primele decenii ale secolului al XVI-lea, a fost ridicata biserica manastirii Argesului, ctitoria lui Neagoe Basarab, domnul Tarii Romanesti (1512-1521). Vremea in care a trait acesta a fost caracterizata de istorici ca o epoca de stabilitate interna, de importanta creatie culturala si de curajoasa orientare in relatiile internationale.

Fara a straluci prin fapte de arme, fara a se ridica fatis impotriva dominatiei otomane, el a continuat politica de consolidare a statului feudal Tara Romaneasca. De asemenea, Neagoe Basarab avea sa imbogateasca literatura romaneasca cu un tratat de educatie politica si morala, dar si de gandire filozofica, alcatuit la Curtea de Arges si cunoscut sub numele de « Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie ».

Zugravirea bisericii manastirii Argesului n-a putut fi ispravita inainte de trecerea intru cele vesnice a lui Neagoe Basarab. Asadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumati , odata urcat pe scaun, a consfintit continuarea decorarii asezamintului.

 

Incepand cu anul 1866, odata cu urcarea pe tronul Romaniei a Regelui Carol I, orasul a reintrat in atentia istoriei. Intre 1886 - 1890 se construiste in parcul Manastirii Argesului, amenajat in stil frantuzesc, Palatul Episcopal, unde regele avea sa-si petreaca adesea timpul. Parcul din jurul Bisericii si Palatului este de unic, in special datorita imaginii create de frunzisul copacilor care au o particularitate si anume aceea ca nu gasesti doi arbori de acelasi fel alaturati.

De-a lungul domniilor regale Curtea de Arges a fost adesea vizitat de altetele regale, mai mult chiar, acestia alegandu-si drept necropola Manastirea Argesului, unde se afla mormintele acestora: Carol I (1866 - 1914) si Regina Elisabeta, cunoscuta si sub numele de Carmen Silva, Ferdinand I (1914 - 1927) si Regina Maria, iar incepand cu februarie 2003 si al Regelui Carol II.